Scăunelul urșilor

Mă pregăteam pentru încă o tură solo prin Călimani, când o amică mă surprinde cu cererea de a fi anunțată când mă mai pornesc… Îi spun de următoarea mea intenție, voiam să revizitez Scaunul Domnului, și se înscrie și ea.

Locul acesta are și el ceva special… e probabil „vârful” cel mai vizitat de până acum, a fost și prima mea tură mai serioasă din 2014, când am prins „microbul”. E frumos pe orice anotimp… l-am văzut primăvara – plin de brândușe, vara – când pădurea te ferește de căldură, toamna – un covor de frunze și o feerie de culori, iarna – la -20 de grade, cu mâna înghețată pe cana de ceai. Un traseu simplu, dar epuizant, mai ales dacă nu știi la ce să te aștepți ca lungime.

O iau pe Nico și povestim pe drum spre Bistra. Parcăm. Traseul meu preferat e același – pe lângă o stâncă punct de belvedere, de unde se vede frumos valea Mureșului, înainte de a urca în pădure. Traseul are două momente „cardio”, unul la început și celălalt la final, când pantele sunt mai abrupte și le luăm mai ușor. O altă tură fasted, de data aceasta port și un monitor de frecvență cardiacă și încerc să mă păstrez în zona de ritm sub-maximal, așa cum e definit de Maffetone. Teoria spune că e zona în care consumăm preponderent grăsimi, rămâne deschisă întrebarea dacă este aceeași zonă și pentru cei care sunt fat-adapted. Propriul meu experiment mă duce spre ideea că această zonă ar fi mai sus în cazul meu; senzorul mă bipăie des, să îmi spună că merg cu 15-20bpm peste acea zonă; dacă aș consuma glucide accelerat, așa cum ar fi teoria, ar trebui să încep să am probleme după un timp. Rata maximă de gluconeogeneză a ficatului nu are cum să furnizeze destulă glucoză pentru mai mult de un 10-15% din consumul caloric al turei, pe când la zona „cardio” cantitatea de glucoză consumată ar trebui să varieze între 30% si 80-90% din calorii, în funcție de efortul de moment. Având în vedere că sunt pe keto de atâta timp, și că ultima masă fusese în seara dinainte, nu existau nici rezerve semnificative sub formă de glicogen; oricum, să fi fost aceste rezerve chiar și pline, ar fi fost utile pentru 3-4 ore de mers intens, nu pentru cele 6-7ale turei.

Cu Nico ba povestim, ba ne retragem în gândurile proprii… la un moment dat, la vreo 50m, traversează cărarea un cerb, în fugă, abia de l-am zărit; galopează în vale și dispare repede.

De pe la jumătatea traseului începe zăpada… moment în care văd că frunzele formează „flori”, străpunse de bețele de tură. Le admir și îmi propun să le păstrez.

Zăpada mai aduce surprize… din nou urme de urs. De data aceasta mai clare și mai multe, dar zăpada trădează și că nu erau foarte recente… cel puțin o zi. Se vedea în schimb cum urmele de urs se aliniau cu cele de cerb… mă întrebam dacă cei doi s-au și întâlnit într-un final. Urmele ne însoțesc mai mult de o treime de traseu, până pe platou, unde aflu mai târziu de la un amic că este una dintre cele mai mari populații de urși din zonă.

În vârf ne bucurăm de vremea bună; facem pauză, Nico mănâncă – după alte gustări pe urcare – moment în care îmi dau seama cât de diferit ne este metabolismul deja. Pe de o parte consumă aproape doar glucide – banană, batoane, sandviș; pe de cealaltă, ea e o așchie de om, subțire, fără dereglările metabolice prin care am trecut eu.

Drumul de întoarcere e la fel de frumos… profit de zăpadă și țopăi prin ea, prima zăpadă cu care m-am putut juca anul acesta. Oprim la toate punctele de belvedere, refacem poze și amintiri, „schiem” la vale. Pierdem traseul la un moment dat, dar e mai mult o provocare distractivă decât un moment reprobabil.

Învățăminte:

  • partea de ritm cardiac sub-maximal merită investigată mai mult, nu pare ca formula Maffetone să fie perfectă pentru mine, nu îmi e clar dacă e ceva individual sau e datorită adaptării suplimentare la arderea de grăsimi; studiu Faster indică modificări în proporția glucide / grăsimi arse la același efort caloric, între cei pe dietă normală și cei pe dietă keto, după adaptarea de 6-8 săptămâni.
  • 16.4km dus-întors, 1150m diferența de nivel, 6 ore și 30 de minute; fasted, fără a mânca în tură, fără vreo urmă de febră musculară după. This rocks.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: