Hai afară la zăpadă

Cu un astfel de titlu, mă întreb cine era  personajul din Frozen… Hai că aflăm până la final.

Venise iarna, cel puțin la munte, și mă ardeau călcâiele să ies afară… la zăpadă. Bocanci de iarnă, haine, aveam, dar n-aș mai fi ieșit fără colțari și piolet; unde mai pui că fix cu astea două din urmă voiam să mă „joc”. O rog pe Sim de împrumut, care mă trimite din scurt să vorbesc cu Dani, care spre bucuria mea vrea chiar să vină cu mine. Discutăm ce ar fi mai bun, Zespezel sau Scaunul Domnului, pe primul fusese el recent, pe celălalt eu… sincer mi-era aproape totuna. Aș fi vrut Zespezel pentru porțiunea de mini-cățărat de la final, pe care voiam să învăț cum e cu colțarii. Decidem să lăsăm decizia pentru dimineața turei. Read more “Hai afară la zăpadă” →

Muntele „sărat”

Muntele acesta e special pentru mine. Acum câțiva ani, când ne-am cunoscut, a fost prima oară când m-am simțit stăpân pe mine în tură. Calm, natural, în formă, reconectat cu mine și conectat cu frumusețea din jur. Mă simțeam zen, atât de zen că pentru prima oară m-am desprins de grupul cu care eram, am luat-o înainte și am savurat prima tură semi-„solo”. Ce-i drept, grupul de atunci nici n-a înțeles ce se întâmplă, nici nu i-a plăcut, nici nu ne-am mai văzut 🙂 e loc pentru toți. Read more “Muntele „sărat”” →

Scăunelul urșilor

Mă pregăteam pentru încă o tură solo prin Călimani, când o amică mă surprinde cu cererea de a fi anunțată când mă mai pornesc… Îi spun de următoarea mea intenție, voiam să revizitez Scaunul Domnului, și se înscrie și ea.

Locul acesta are și el ceva special… e probabil „vârful” cel mai vizitat de până acum, a fost și prima mea tură mai serioasă din 2014, când am prins „microbul”. E frumos pe orice anotimp… l-am văzut primăvara – plin de brândușe, vara – când pădurea te ferește de căldură, toamna – un covor de frunze și o feerie de culori, iarna – la -20 de grade, cu mâna înghețată pe cana de ceai. Un traseu simplu, dar epuizant, mai ales dacă nu știi la ce să te aștepți ca lungime. Read more “Scăunelul urșilor” →

Înfumurații

După o tură solo în Retezat, s-a nimerit să mai fac încă una tot solo, în Călimani. Nu s-au aliniat astrele altfel; cei pe care îi invitasem nu puteau veni. Îmi doream să ies, nu mă mai încumetam să merg spre Dara deoarece începuseră zăpezile și nu era un traseu pe care să merg singur. Așa că am revizitat doi prieteni mai vechi, Negoiu Unguresc și Pietrosul Călimanilor. Mai trecusem pe la ei, pe la Negoiu de mai multe ori, pe Pietrosu o singură dată. Aveam un singur traseu în minte, prin Valea Ilvei. Read more “Înfumurații” →

Pe Peleaga, Păpușă!

Pentru Retezat n-am mai găsit partener de tură. Așa că s-au aranjat astrele de o tură solo, ceva ce îmi doream de mult timp. Traseu bătut de multă lume, mi l-am planificat și răs-planificat… vroiam cele două vârfuri peste 2500m, Păpușa și Peleaga, și până la urmă am ales o altă cale începută în trecut și neterminată – Cârnic – Cabana Gențiana – Peleaga – Păpușa, cu înnoptare la Gențiana. Read more “Pe Peleaga, Păpușă!” →

Și-a trecut și-acest hop, cu țop

După hărșă și târșă. Era timpul să revin in Făgăraș. Mai aveam doua obiective pe listă: tură pe Dara și Hârtopul Darei, respectiv tură pe Lespezi și Cornul Călțunului. Din cele două, cea care includea Cornul Călțunului mă speria oarecum… pe de o parte Cornul Călțunului presupune niște cățărat, așa, oleacă, bun de speriat- unul care nu a mai prea cățărat-, și pentru că mai avusesem o tentativă de a urca pe Lespezi, abandonată pe la jumate datorită condiției fizice precare (a se citi „varză”), combinate și cu o înrăutățire a vremii (asta e scuza oficială). Read more “Și-a trecut și-acest hop, cu țop” →

Nectar și ambrozie

După tura de pe Negoiu, care s-a lăsat cu o mini-rabdomieliză, am căutat tot mai multe informații despre anduranță și am dat peste două elemente care, per ansamblu, mi-au schimbat substanțial modul de abordare a drumețiilor.

Prima a fost filozofia Maffletone de antrenament și performanță; să mergi permanent în zona de ardere de grăsimi, anume la un ritm cardiac „sub-maximal”. Calculat îmi iese un ritm de aproximativ 140, și încet încet am căutat soluții să îl monitorizez și să îl simt. Read more “Nectar și ambrozie” →

Strunga unchiului Rhabdo

Era timpul pentru un test mai serios: Negoiu, cu a lui semeție, vârf necălcat de mine. Am studiat mult variantele de urcat pe el… oscilam între o tură de două zile pe la Cabana Negoiu, sau o tură mai de anduranță de la Bâlea Lac. Până la urmă îl racolez din nou pe Dan și rămâne opțiunea de o zi de la Bâlea Lac, varianta prin Șaua Doamnei – vf Lăițel. Read more “Strunga unchiului Rhabdo” →