Muntele „sărat”

Muntele acesta e special pentru mine. Acum câțiva ani, când ne-am cunoscut, a fost prima oară când m-am simțit stăpân pe mine în tură. Calm, natural, în formă, reconectat cu mine și conectat cu frumusețea din jur. Mă simțeam zen, atât de zen că pentru prima oară m-am desprins de grupul cu care eram, am luat-o înainte și am savurat prima tură semi-„solo”. Ce-i drept, grupul de atunci nici n-a înțeles ce se întâmplă, nici nu i-a plăcut, nici nu ne-am mai văzut 🙂 e loc pentru toți. Read more “Muntele „sărat”” →

Scăunelul urșilor

Mă pregăteam pentru încă o tură solo prin Călimani, când o amică mă surprinde cu cererea de a fi anunțată când mă mai pornesc… Îi spun de următoarea mea intenție, voiam să revizitez Scaunul Domnului, și se înscrie și ea.

Locul acesta are și el ceva special… e probabil „vârful” cel mai vizitat de până acum, a fost și prima mea tură mai serioasă din 2014, când am prins „microbul”. E frumos pe orice anotimp… l-am văzut primăvara – plin de brândușe, vara – când pădurea te ferește de căldură, toamna – un covor de frunze și o feerie de culori, iarna – la -20 de grade, cu mâna înghețată pe cana de ceai. Un traseu simplu, dar epuizant, mai ales dacă nu știi la ce să te aștepți ca lungime. Read more “Scăunelul urșilor” →

Înfumurații

După o tură solo în Retezat, s-a nimerit să mai fac încă una tot solo, în Călimani. Nu s-au aliniat astrele altfel; cei pe care îi invitasem nu puteau veni. Îmi doream să ies, nu mă mai încumetam să merg spre Dara deoarece începuseră zăpezile și nu era un traseu pe care să merg singur. Așa că am revizitat doi prieteni mai vechi, Negoiu Unguresc și Pietrosul Călimanilor. Mai trecusem pe la ei, pe la Negoiu de mai multe ori, pe Pietrosu o singură dată. Aveam un singur traseu în minte, prin Valea Ilvei. Read more “Înfumurații” →

Pe Peleaga, Păpușă!

Pentru Retezat n-am mai găsit partener de tură. Așa că s-au aranjat astrele de o tură solo, ceva ce îmi doream de mult timp. Traseu bătut de multă lume, mi l-am planificat și răs-planificat… vroiam cele două vârfuri peste 2500m, Păpușa și Peleaga, și până la urmă am ales o altă cale începută în trecut și neterminată – Cârnic – Cabana Gențiana – Peleaga – Păpușa, cu înnoptare la Gențiana. Read more “Pe Peleaga, Păpușă!” →

Și-a trecut și-acest hop, cu țop

După hărșă și târșă. Era timpul să revin in Făgăraș. Mai aveam doua obiective pe listă: tură pe Dara și Hârtopul Darei, respectiv tură pe Lespezi și Cornul Călțunului. Din cele două, cea care includea Cornul Călțunului mă speria oarecum… pe de o parte Cornul Călțunului presupune niște cățărat, așa, oleacă, bun de speriat- unul care nu a mai prea cățărat-, și pentru că mai avusesem o tentativă de a urca pe Lespezi, abandonată pe la jumate datorită condiției fizice precare (a se citi „varză”), combinate și cu o înrăutățire a vremii (asta e scuza oficială). Read more “Și-a trecut și-acest hop, cu țop” →

Nectar și ambrozie

După tura de pe Negoiu, care s-a lăsat cu o mini-rabdomieliză, am căutat tot mai multe informații despre anduranță și am dat peste două elemente care, per ansamblu, mi-au schimbat substanțial modul de abordare a drumețiilor.

Prima a fost filozofia Maffletone de antrenament și performanță; să mergi permanent în zona de ardere de grăsimi, anume la un ritm cardiac „sub-maximal”. Calculat îmi iese un ritm de aproximativ 140, și încet încet am căutat soluții să îl monitorizez și să îl simt. Read more “Nectar și ambrozie” →

Strunga unchiului Rhabdo

Era timpul pentru un test mai serios: Negoiu, cu a lui semeție, vârf necălcat de mine. Am studiat mult variantele de urcat pe el… oscilam între o tură de două zile pe la Cabana Negoiu, sau o tură mai de anduranță de la Bâlea Lac. Până la urmă îl racolez din nou pe Dan și rămâne opțiunea de o zi de la Bâlea Lac, varianta prin Șaua Doamnei – vf Lăițel. Read more “Strunga unchiului Rhabdo” →

Cârja, câinii, ciobanul și președintele

A urmat a treia tură peste 2500 de m de  pe lista mea  ordonată cu grijă, în funcție de dificultate. Era Parângul Mare.

Nu reușeam să mă hotărăsc de unde să o pornesc – de pe Transalpina sau de la telescaunul din Petroșani… o tură lungă oricum aș fi pornit-o, cam 10km per sens și cam 1000m diferență de nivel. Până la urmă a câștigat varianta dinspre Petroșani, pentru că era mai constantă în profil (mai puțin sus-jos pe vârfuri, mai mult urcuș constant) și pentru că era mai ușor de găsit cazare aproape de pornirea în traseu. Read more “Cârja, câinii, ciobanul și președintele” →

Omu și Ocolitu’

La trei săptămâni după ce am spart gheața cu „aventura” de pe Vânatarea lui Buteanu, am pornit pe al doilea vârf , ca dificultate,  de peste 2500. Dificultate percepută, pentru că din perspectivă tehnică e doar o plimbare, dar din punct de vedere al diferenței de nivel și lungimii, e ceva mai greuț.

Eram deci în săptămâna patru de Keto – și aveam speranțe mari. Aveam să și iau o lecție importantă cu ocazia asta, pe o greșeală pe care urma să o mai repet… dar să trec la subiect. Read more “Omu și Ocolitu’” →